Actiune si reactiune

"Respiratia a inceput sa mi se accentuieze din nou, iar mainile sa-mi tremure- gata cu efectul calmant al dusului. Am inceput sa ma simt putin ametita si sa-mi fie teama.M-am asezat pe gresia recede pe jos infasurata in prosopul mare si mi-am pus capul intre genunchi. M-am rugat sa nu se hotarasca sa vina sa ma caute inainte sa-mi revin. Imi inchipuiam ce-ar fi crezut daca m-ar fi vazut asa de ravasina. Nu ar fi fost greu sa se convinga ca facem o greseala.
Iar eu nu ma speriam la gandul ca faceam o greseala. Deloc. Intrasem in panica pentru ca habar nu aveam cum sa fac asta si ma temeam sa ies din camera si sa ma confrunt cu necunoscutul. Mai ales imbracata in lenjerie frantuzeasca, Stam ca pentru asta chiar nu eram pregatita.
Ma simteam de parca ar fi trebuit sa ies pe scena in fata a mii de spectatori fara sa stiu vreo replica.
Cum fac oamenii asta - trec peste temerile lor si au incredere suprema in cineva cu fiecare imperfectiune si teama pe care o au - avand mai putin decat angajamentul absolut pe care EL si-l luase in fata mea? Daca nu ar fi fost EL acolo, daca nu as fi stiut in fiecare celula din corpul meu ca ma iubea la fel de mult cum il iubeam si eu - neconditionat si pentru totdeauna si, sa fim simceri, irational - nu as fi putut niciodata sa ma ridic de pe podeaua asta.
Dar EL era acolo, asa ca mi-am soptit cuvintele: "Nu fi lasa" si m-am chinuit sa ma ridic in picioare. Am ridicat prosopul si mai strans sub brate si am iesit hotarata din baie."
Zori de zi , Stephenie Meyer

La naiba, iubesc masinile

Viata e ca o masina. Cu cat o accelerezi mai tare cu atat te duce mai repede, departe. Doar ca s-ar putea sa ti se termine benzina cand ai prins viteza cea mai mare si razi de toti fraierii care s-au oprit in urma ori de frica, ori din cauza unui copac. Dar cel mai important este acel cineva care va fii mereu acolo sa te alimenteze si sa ai grija sa pui frana atunci cand trebuie.Aaa si sa nu opresti dupa toate "curvele"!;)

Bine, deci viata mea ar frebui sa fie cam asa( pentru ca , la naiba, iubesc masinile):


Asa cum imi place mie!

BDF

Pentru ca totul a inceput cu primul sarut. Cu aceea ploaie de primavara. Acel sarut pe care l-am simtit 24 de ore. Aceea ruptura intre noi de dupa. O ruptura care a durat 3 luni. Si care s-a refacut cu un telefon. Atunci cand eu eram in spital.Mai tii minte?
Pentru ca totul a inceput din nou. Intr-o zi de 14. Ploaie de toamna. Eu am spus "Da". Tu ai spuis "Te iubesc".Iti mai amintesti?
Pentru ca s-a terminat sec. Intr-o zi. Trecuse un an si o luna. Eu ziceam " Pa!" , tu ziceai " Nu. eu iti spun Adio pentru ca te iubesc mai mult!".Mai stii?
Pentru ca a inceput iar . Intr-o zi cand tu ai baut cam mult si imi ziceai : " Te rog intelege ca fara tine mor!".Dar eu nu am ascultat. Am luat in gluma. Asta sigur iti amintesti, nu?
Pentru ca a inceput mai serios cand vara ne-a dezmortit inima iar.Atunci cand eu incercam sa fiu draguta. Tu erai morocanos. Oare de ce? S-a terminat repede. Tu, eu. Ne ascundeam unele lucruri. Stii?
Pentru ca am incercat din nou. Nu stiu de ce. Nu credeam ca o sa dureze mult. O ploaie de toamna mi te-a adus iar.Nici nu a durat mult. Eu nu eram pregatita pentru ceea ce vroiai tu sa-mi oferi. Mai stii , a?
Pentru ca acum nimic din toate astea nu mai conteaza. Atata timp cat glasul tau e in mintea mea si afara ploua.. Acum. Si mereu:" Te iubesc ". Stii nu?