Cosmar

Ora 2:57. Ca de obicei.Eu. Prinsa in alta lume.

Sunt in camera mea. Ceva e diferit. Nu e camera mea cea de acum. E camera mea cea din trecut. Cea din copilarie. Inainte de a-mi schimba mobilierul. Inainte de a-mi face biblioteca.Inainte de a ma trezi. Inainte de intamplarile pe care mi le amintesc.Lucrurile din camera sunt puternic colorate. Putin deformate. Ciudat. Ma simt imateriala. Goala prin interior. Insa grea. Foarte grea. Ma simt rau. E ca si cum mi-as misca corpul cu incetinitorul. Si trupul meu ar fi mic. Iar capul meu imens. Nu pot sa ma uit in jos. Nu pot sa imi privesc picioarele. In camera se invart tot felul de oameni. Ii vad si nu ii vad. E ca si cum s-ar misca printr-un geam de sticla murdar.Ii aud ca niste fantome. Niste sunete neclare. Ca un mormait. Ca o zarva dintr-o piata ascultata la un radio defect.Lucrurile nu imi sunt clare. Inaintez usor. Deodata. In toata neclaritatea aceea ceva imi era clar. O prezenta. Nu o vad. Dar o simt.O simt ca si cum ar fi in realitate. Ca si cum toate simturile ar fi concentrate doar pe ea. Ii simt respiratia profunda. Ii simt ochii reci. Ii simt forma. Existenta. Culoarea. Rautatea. Insa nu o vad. Ma urmareste. Nu stiu din ce parte vine. Vine din toate partile. Se strecoara in mine. Prin toate firele de par. Printre degetele mainilor. O simt in palma. O simt peste tot. Ma cuprinde un feeling. Nu e al meu. E ca si cum m-ar obliga sa simt ceva. Un fior nici rece, nici fierbinte.Nici incet ,nici rapid.Nici dulce ,nici amar.Nici placut, nici insuportabil.Ceva nemaisimtit. Ceva de nedescris. Ceva pentru care nu s-au inventat cuvinte. Ceva neomenesc.

Deschid ochii. Sunt in camera mea cea de acum. Simt mirosul lenjerilei de pe pat. Imi simt inima batand cu putere in timpane. Insa nu vad nimic. Intuneric. Intruneric perfect.O indoiala. Poate nu mai sunt in camera mea. Dar mirosul... Si apoi. Ca din instinct incerc sa imi misc mana. Picioarele. Nimic. Sunt inerta. Imobilizata. Inima mea o ia razna. Ca si cum si-ar face loc prin piept sa fuga. Ma simt transpirata. Transpiratie imi uda parul. Pijamalele. Curgea pe fata mea. Puteam sa o simt. Dar nimic mai mult. Nici o alta simtire. Doar transiratia rece. Si bataile inimii. Dar totusi ceva imi era neclar.Toate sunetele imi erau diluate. Le auzeam ca pe niste benzi derulate inapoi. Ca si cum as fi amortita. Insa puteam simti ceva apasandu-mi pieptul.O tensune. Ceva care imi incorda muschii. Care ma facea imobila. O durere peste tot. Ceva care ma inspaimanta. Ceva care ma facea sa imi doresc moartea. Deschid gura. Plamanii si pieptul meu se incordeaza si ei. De data asta la comanda mea. Insa sunetul intarzie sa apara. E ca si cum ar ramane undeva in esofag. Incerc din nou. Si din nou. Ma strofoc din toata puterea sa strig. Sa ma pot salva. Insa dintr-o data. Ca printr-o strafulgerare. Totul revine la normal. Imi simt mana. Instinctiv imi caut telfonul ,il scot de sub perna. Ma ridic pe fund si apos rapid pe prima tasta. Lumina se reflecta in oglinda din fata patului. Imaginea mea din ea ma ingrozeste si apoi un sunet imi iese din plamanii cu putere. Un sunet de eliberare. Un sunet care sparge linistea si intunericul acelei nopti.

Ceasul telefonului arata ora 3:00.

Lacrimi fierbintii imi cad pe obraji. Ce a fost asta? A fost real?



Asculta mai multe audio Muzica

Aceeasi poveste?

E ca in povestea clasica? Un baiat vede o fata. Ii place. Ii zambeste. Se uita dupa ea pe coridorul liceului. Pune un prieten sa vada daca si ea se uita dupa el. Daca trece testul o abordeaza direct. Ii cere numarul de telefon. Vorbesc 2 zile. El o intreaba daca ar vrea sa iasa. Ea accepta cu placere. Iar intalnirea se termina cu spectaculosul sarut din fata casei. E aceeasi poveste?
Da.In mare parte.
Un baiat vede o fata.Doar ca ei i se pune pata. Ii place. Ii zambeste. Se uita dupa el pe colidorul liceului. El observa. Pune un prieten sa vada daca nu cumva se inseala.Dar nu se inseala. El o priveste idiscret ,dar persers. De fiecare data cand trece. De fiecare data cand vine. De fiecare data cand pleaca. Dar doar atat. Chiar daca a trecut atat de mult timp-nici nu mai stia exact cand s-au vazut prima oara-ei ii bate inima de fiecare data cand trece pe langa el, ca de obicei cu pasii apasati si un zambet fals sau o seriozitate accentuata. Atat de inocenta. Atat de nevinovata.Oare?
Care nevinovatie? Nevinovatia aceea pe care o afisa atunci cand se juca cu sentimentele altora? Atunci cand il face pe baiatul ala` si ala` si ala` sa planga dupa ea ,in timp ce zambea diabolic simtind ca lumea e a ei si poate face ce vrea? Nu, nu aceea nevinonatie.
Nevinovatia cu care se uita la el. In fara lui aparea nevinovata. Deoarece in fata lui era doar o alta fata si pentru ea sperantele ca ar putea sa il atinga vreodata in felul acela erau de mult pierdute.Iar gandul asta o facea sa il doreasca tot mai mult.
Asta nu e aceeasi poveste clasica. Nu. Sigur nu e.
Dar totul depinde de final:)



[Cat de puternica poate fi legatura dintre doi oameni care nu si-au vorbit decat din priviti?]

Scrisoare pentru tine.

Oare cat de important poate fi un cuvant?
Oare cat de important poate fi un singur cuvant, o singura silaba, doua litere:"Da"?
Oare cat de importante pot fi cuvintele mele?
Oare la fel de importante ca ale tale?

Deja vu.Inexplicabil.

Simt briza marii, plaja, mirosul algelor, uleiul pe pielea fierbinte, gustul de granita, machiajul din inaintea iesitilor.

Simt mirosul bradului, frigul insuportabil pe obraji, cozonac, ceai fierbinte de fructe de padure.

Simt caldura, transpiratia, lacrimile inexplicabile ale unui film, gustul de rondele cu usturoi,stadion-felie de "serpe" cu zahar-

Simt emotiile primei intalniri, fulgii de nea pe parul meu devenit alb, melodia mea preferata in casti.

Mintea mea este deschisa. Intra toate deodata. Nu stiu de ce, dar toate ma duc la tine. Imi faci amintirile sa curga.

Remember.Parca toata viata mea imi trece acum prin fata ochilor. Nu imagini. Emotii.

De ce viata mea trebuie sa fie atat de superficiala mereu?

Inchid ochii.

Te vad zambind. E cel mai frumos zambet pe care l-am vazut vreodata. Pe obrajii tai-gropite. Stomacul meu o ia razna.

Si vinovatia ...

Ma simt vinovata pentru ca atunci cand ma gandesc la tine, atunci cand te vad, ma cuprinde un sentiment de fericire incomparabil, de libertate, simt ca pot fi EU.

Si nu ar trebui sa fie asa.
Atunci cand te vad ar trebui sa las privirea in pamant, sa imi amintesc cat de josnica sunt, sa imi amintesc cum m-am jucat cu visele tale, cu zambetele tale.

Cu viata ta, care era relativ ok pana sa apar eu.

Eu:"Nu ma cunosti asa bine, s-ar putea sa ai surprize." Tu:"Ma risc"

Plang.

Liniste.

Ceas tampit. Il aud ticaind. Imi aminteste ca timpul trece, ca oamenii vin si pleaca.Eu raman tot aici.



As vrea sa spun "Iarta-ma".

Dar nu pot!Nu vreau sa fiu iertata.

Nu merit.

Dar, totodata, ma gandesc ca un "iarta-ma" inseamna de multe ori un "ramas bun".

Nu vreau asta!

Sunt inselatoare. Chiar si pentru mine insumi.

[So you never know, never never know,
Never know enough, 'til it's over love
'Til we lose control, system overload
Screamin' "No! No! No! N-No!"]

Astazi cerul e fara nori.

Privind in trecut vad mereu acelas camp inflorat de vara tarzie. Aceeasi ciocolata topita intinsa pe fata, aroma ei dulce simtindu-se mai bine de pe degete. Adierea usoara a vantului facea acea arsita mai usoara. Cu picioarele goale in iarba te simti incredibil de aproape de natura. Nimic nu poate inunda creierul cu mai multa liniste ca bataile vantului prin pletele incalcite. Cand stai pe spate cerul pare mai aproape. Cand el e aproape formele norilor se anima.

"Ce vezi acolo?" Raspund:" O jungla plutitoare."

Acolo se intampla de fapt adevarata actiune. Aici jos lucrurile erau relative.

De ce as fi crezut in iubirea pe care o simteam atunci, daca acum cred ca a fost un vis? Am visat.

Acum ce conteaza daca zambetul altcuiva imi incalzeste inima? Maine nu o sa mai vad acel zambet decat ca o amintire a unui vis de vara.

BDF

Ritm

O iluzie. Ritm.

Traseul razelor de soare nu e foarte usor de descris ,e si greu de inteles , mai ales pentru o fata care e candidata la "olimpiada" de vara la fizica. Insa e usor de simtit, mai ales pentru o fata care e mereu indragostita, iar pielea ei arde si iarna. Asta face razele de soare mai intense in contct cu pielea ei bronzata, iar soarele este mai puternic la mare. Le poate simti pe tot corpul, ca o atingere deosebit de fina. Intra in armonie cu ea, fac parte din natura ei ,ii patrund in inima. Clipeste nelinintita cand simte mainile lui ude pe gatul ei fierbinte. Tresare puternic cand buzele lui umede ii descopera umerii. Ar vrea sa il priveasca in ochi acum cand fata lui ii acopera soarele. Insa nu vede decat imaginea ei reflectata intr-o pereche de ochelari. Atunci isi da seama ca ochii fac toata expresia fetei. Fara ochi el nu are trairi. Si totusi ea poate simti cum inchide ochii atunci cand se apropie si o saruta. Mainile lor de intalnesc undeva in nisip. O mana o trage pe cealalta cu ea in apa, printre valuri . Acolo trupurile lor sunt acoperite ca de un cearceaf. Nimeni nu va sti niciodata cine au fost ei sau ce s-a intamplat. Doar doua respiratii satate sub un cer arzator. Intr-un infinit turcoaz. Ea aude soptind: "Imi vei lipsi." Apoi tot ce mai poate auzi e bataile inimii lui. Mai clar ca oricare alt ritm pe care l-a simtit ea vreodata. Mai subtil decat toate cuvintele pe care si le-ar putea spune fara rost. Oricum ele se vor sterge in timp, dar acel ritm inca il mai poate auzi.

Nu uita

Cand el ii spune ca poate sta pe locul lui din dreapta daca vrea, ea aproba plictisita, dar el stie ca e emotionata de aceasta invitatie , iar faptul ca nu o arata il face si mai multumit de sine. El e la volan. Ea trece prin fata masinii cu mersul ei usor. Se urca in masina mai intai cu picioarele acelea lungi apoi isi afiseaza si zambetul multumitor.

Mototul porneste. Putea simti vibratia masinii. Ii dadea emotii ca de fiecare data.

Masina zboara pe stazile luminate de felinare ca de reflectoare . El trage din cand in cand cu ochiul in dreapta. Parca sa se asigure ca ea e inca acolo.

Ca nu e un fel de miraj. Multe fete au mai fost si inainte pe locul acela. Niciuna nu avea parfumul ei. Nici uneia nu ii sclipeau ochii atat de ciudat. Ea e atat de mica. O priveste cu un sentiment de mila. De ocrotire. Ea nu-si ia privirea de pe strada. Prefacandu-se ca nu observa ochiadele lui insistente. Liniste. El porneste radioul. Nimic nu e pe gustul lui in momentul asta. Schima posturile in continuu. Nu poate sa suporte zgomotul respiratiei ei . Atat de senzual. Dar totusi inchide radioul dezamagit si calca mai apasat pe acceleratie. Ea nu reactioneaza la aceasta schimbare brusca de viteza. Arenalina ii curgea prin vene. El e agitat. Nu stie ce sa ii spuna . Se uita la ochii ei mari. La pielea ei fragila. Atat de neatinsa, atat de pura. Pacat ca o sa fie pentru el doar o singura noapte. Ar vrea sa o convinga sa mai ramana, dar nu indrazneste. Simte o dorinta

amara

de a schimba traseul. Sa faca o curba brusca si sa o ia cu el undeva. Departe. Pentru un moment ii apar in cap tot felul de locuri .Dar pe ea nu o cunoste. Nu stie cum ar reactiona. Se teme ca ochii ei mari se vor umple de lacrimi. O va dezamagi. Isi ridica mana de pe schimbatorul de viteze si ii aseara o suvita pe care el o considera rebela, desi era mai degraba naturala. Buzele ei mici soptesc ceva ce lui ii ia mai mult de 5 secunde sa inteleaga. Apoi ii raspunde zambind: " Mergem intr-un loc pe care nu o sa-l uiti prea curand." Si avea dreptate.

Nu a uitat.

-Parfois j'aimerais mourir
Pour plus jamais te revoir-

Sarat

Cauta in adancul mintii mele si vei gasi valurile.

Ascula ce gandesc si vei auzi marea.

Uita-te in ochii mei si vei vedea pescarusii.

Atinge-mi corpul si vei simti briza.

Patrunde in sufletul meu si vei fi pe o plaja.

Tot ce respir e sarat.

O iluzie. Dorinta.

Butterfly effect

Ea a pierdut notiunea timpului. Încã de la o vârstã fragedã, fragmente esentiale ale existentei sale au dispãrut în negura uitãrii, iar copilãria sa a fost marcatã de întâmplãri ciudate , pe care nu si le poate aminti. Nu-i rãmâne decât fantoma unor amintiri pierdute, si vietile irosite ale celor din apropierea sa – vietile prietenilor din copilãrie.Zambetele sincere i-au ramas totusi undeva in adancul inimii. Ele au ajutat-o sa continuie. Ele o ajuta si acum cand merge inainte fara o tinta anume. Acum, cand priveste in jurul ei vede alte zambete , unele nu la fel de sincere, altele chiar false ,perverse. Greu de spus ce vor ele. Usor de dedus ca vor ceva ce ea nu intelege.Ele vor totul, ea nu poate sa dea nimic. Nu poate pentru ca nu mai are de unde. Prin trupul ei nu se mai scurge niciun strop de afectiune. Si totusi felul lui de a zambi o atrage. Pare altfel, pare adevarat. Nu vrea sa il dezamageasca. Insa nu are de unde sa dea. Resursele i-au secat, iar el cere totul.
Traieste intr-o viata paralela. Lumea ei are 2 fete. Trecut si prezent. Parca amandoua derulandu-se in acelasi timp.
Dar de fiecare datã când ea schimbã ceva în trecut, îsi dã seama cã actiunile sale au consecinte neasteptate, dezastruoase, în prezent. Oricât ar încerca, nu poate crea o realitate în care sã trãiascã alãturi de el “pânã la adânci bãtrâneti”. Dar inceraca :)

Fum de tigara

Ea coborand pe scari. De la botinele negre, pana la esarfa asortata, toata straluceste. Parul lasat pe spate. Usor incretit. Sclipire in ochi. Luciu pe buze.Unghiile rosii si parfum dulce.Miriosul de tigara e intepator, dar pentru ea e placut. Ii pune sangele in miscare. Zambetele celor din jur se opresc. Discutiile iau o pauza. Toata lumea se uita, unii interesatii , altii mai mult interesati de interesul altora.Ea se preface ca nu observa , priveste inainte increzatoare. Cineva ii face cu mana. Locul ei e deja pregatit acolo, pe canapeaua rece. Paharul de whisky in fata , ea il priveste si doar atat. Deocamdata nu are nevoie de el si spera ca nici pe viitor, insa prezenta lui e indispensabila unei astfel de nopti. Cineva ii spune ceva la ureche. Ea clipeste parand interesata. Adevarul e ca din cauza muzicii nici nu a auzit bine ce i s-a spus insa zambeste aprobator. La cativa metrii dispanta iubitul ei o priveste si inghite in sec. Nu credea ca o va vedea acolo. Se gandeste sa vina sa o intrebe ceva, dar se rezuma doar la un sms. Telefonul ei roz vibreaza , nicio surpriza. Raspunde fara sa ezite, aproape automat: "You are so yesterday" Muzica rasuna. Lumea se aduna in jurul ei. Unii vin. Atii pleaca. Ea se ridica , iar ceilalti ii fac loc. Acum e doar ea si ringul de dans.