Ritm

O iluzie. Ritm.

Traseul razelor de soare nu e foarte usor de descris ,e si greu de inteles , mai ales pentru o fata care e candidata la "olimpiada" de vara la fizica. Insa e usor de simtit, mai ales pentru o fata care e mereu indragostita, iar pielea ei arde si iarna. Asta face razele de soare mai intense in contct cu pielea ei bronzata, iar soarele este mai puternic la mare. Le poate simti pe tot corpul, ca o atingere deosebit de fina. Intra in armonie cu ea, fac parte din natura ei ,ii patrund in inima. Clipeste nelinintita cand simte mainile lui ude pe gatul ei fierbinte. Tresare puternic cand buzele lui umede ii descopera umerii. Ar vrea sa il priveasca in ochi acum cand fata lui ii acopera soarele. Insa nu vede decat imaginea ei reflectata intr-o pereche de ochelari. Atunci isi da seama ca ochii fac toata expresia fetei. Fara ochi el nu are trairi. Si totusi ea poate simti cum inchide ochii atunci cand se apropie si o saruta. Mainile lor de intalnesc undeva in nisip. O mana o trage pe cealalta cu ea in apa, printre valuri . Acolo trupurile lor sunt acoperite ca de un cearceaf. Nimeni nu va sti niciodata cine au fost ei sau ce s-a intamplat. Doar doua respiratii satate sub un cer arzator. Intr-un infinit turcoaz. Ea aude soptind: "Imi vei lipsi." Apoi tot ce mai poate auzi e bataile inimii lui. Mai clar ca oricare alt ritm pe care l-a simtit ea vreodata. Mai subtil decat toate cuvintele pe care si le-ar putea spune fara rost. Oricum ele se vor sterge in timp, dar acel ritm inca il mai poate auzi.

Nu uita

Cand el ii spune ca poate sta pe locul lui din dreapta daca vrea, ea aproba plictisita, dar el stie ca e emotionata de aceasta invitatie , iar faptul ca nu o arata il face si mai multumit de sine. El e la volan. Ea trece prin fata masinii cu mersul ei usor. Se urca in masina mai intai cu picioarele acelea lungi apoi isi afiseaza si zambetul multumitor.

Mototul porneste. Putea simti vibratia masinii. Ii dadea emotii ca de fiecare data.

Masina zboara pe stazile luminate de felinare ca de reflectoare . El trage din cand in cand cu ochiul in dreapta. Parca sa se asigure ca ea e inca acolo.

Ca nu e un fel de miraj. Multe fete au mai fost si inainte pe locul acela. Niciuna nu avea parfumul ei. Nici uneia nu ii sclipeau ochii atat de ciudat. Ea e atat de mica. O priveste cu un sentiment de mila. De ocrotire. Ea nu-si ia privirea de pe strada. Prefacandu-se ca nu observa ochiadele lui insistente. Liniste. El porneste radioul. Nimic nu e pe gustul lui in momentul asta. Schima posturile in continuu. Nu poate sa suporte zgomotul respiratiei ei . Atat de senzual. Dar totusi inchide radioul dezamagit si calca mai apasat pe acceleratie. Ea nu reactioneaza la aceasta schimbare brusca de viteza. Arenalina ii curgea prin vene. El e agitat. Nu stie ce sa ii spuna . Se uita la ochii ei mari. La pielea ei fragila. Atat de neatinsa, atat de pura. Pacat ca o sa fie pentru el doar o singura noapte. Ar vrea sa o convinga sa mai ramana, dar nu indrazneste. Simte o dorinta

amara

de a schimba traseul. Sa faca o curba brusca si sa o ia cu el undeva. Departe. Pentru un moment ii apar in cap tot felul de locuri .Dar pe ea nu o cunoste. Nu stie cum ar reactiona. Se teme ca ochii ei mari se vor umple de lacrimi. O va dezamagi. Isi ridica mana de pe schimbatorul de viteze si ii aseara o suvita pe care el o considera rebela, desi era mai degraba naturala. Buzele ei mici soptesc ceva ce lui ii ia mai mult de 5 secunde sa inteleaga. Apoi ii raspunde zambind: " Mergem intr-un loc pe care nu o sa-l uiti prea curand." Si avea dreptate.

Nu a uitat.

-Parfois j'aimerais mourir
Pour plus jamais te revoir-

Sarat

Cauta in adancul mintii mele si vei gasi valurile.

Ascula ce gandesc si vei auzi marea.

Uita-te in ochii mei si vei vedea pescarusii.

Atinge-mi corpul si vei simti briza.

Patrunde in sufletul meu si vei fi pe o plaja.

Tot ce respir e sarat.

O iluzie. Dorinta.