Astazi cerul e fara nori.

Privind in trecut vad mereu acelas camp inflorat de vara tarzie. Aceeasi ciocolata topita intinsa pe fata, aroma ei dulce simtindu-se mai bine de pe degete. Adierea usoara a vantului facea acea arsita mai usoara. Cu picioarele goale in iarba te simti incredibil de aproape de natura. Nimic nu poate inunda creierul cu mai multa liniste ca bataile vantului prin pletele incalcite. Cand stai pe spate cerul pare mai aproape. Cand el e aproape formele norilor se anima.

"Ce vezi acolo?" Raspund:" O jungla plutitoare."

Acolo se intampla de fapt adevarata actiune. Aici jos lucrurile erau relative.

De ce as fi crezut in iubirea pe care o simteam atunci, daca acum cred ca a fost un vis? Am visat.

Acum ce conteaza daca zambetul altcuiva imi incalzeste inima? Maine nu o sa mai vad acel zambet decat ca o amintire a unui vis de vara.

BDF

Ritm

O iluzie. Ritm.

Traseul razelor de soare nu e foarte usor de descris ,e si greu de inteles , mai ales pentru o fata care e candidata la "olimpiada" de vara la fizica. Insa e usor de simtit, mai ales pentru o fata care e mereu indragostita, iar pielea ei arde si iarna. Asta face razele de soare mai intense in contct cu pielea ei bronzata, iar soarele este mai puternic la mare. Le poate simti pe tot corpul, ca o atingere deosebit de fina. Intra in armonie cu ea, fac parte din natura ei ,ii patrund in inima. Clipeste nelinintita cand simte mainile lui ude pe gatul ei fierbinte. Tresare puternic cand buzele lui umede ii descopera umerii. Ar vrea sa il priveasca in ochi acum cand fata lui ii acopera soarele. Insa nu vede decat imaginea ei reflectata intr-o pereche de ochelari. Atunci isi da seama ca ochii fac toata expresia fetei. Fara ochi el nu are trairi. Si totusi ea poate simti cum inchide ochii atunci cand se apropie si o saruta. Mainile lor de intalnesc undeva in nisip. O mana o trage pe cealalta cu ea in apa, printre valuri . Acolo trupurile lor sunt acoperite ca de un cearceaf. Nimeni nu va sti niciodata cine au fost ei sau ce s-a intamplat. Doar doua respiratii satate sub un cer arzator. Intr-un infinit turcoaz. Ea aude soptind: "Imi vei lipsi." Apoi tot ce mai poate auzi e bataile inimii lui. Mai clar ca oricare alt ritm pe care l-a simtit ea vreodata. Mai subtil decat toate cuvintele pe care si le-ar putea spune fara rost. Oricum ele se vor sterge in timp, dar acel ritm inca il mai poate auzi.

Nu uita

Cand el ii spune ca poate sta pe locul lui din dreapta daca vrea, ea aproba plictisita, dar el stie ca e emotionata de aceasta invitatie , iar faptul ca nu o arata il face si mai multumit de sine. El e la volan. Ea trece prin fata masinii cu mersul ei usor. Se urca in masina mai intai cu picioarele acelea lungi apoi isi afiseaza si zambetul multumitor.

Mototul porneste. Putea simti vibratia masinii. Ii dadea emotii ca de fiecare data.

Masina zboara pe stazile luminate de felinare ca de reflectoare . El trage din cand in cand cu ochiul in dreapta. Parca sa se asigure ca ea e inca acolo.

Ca nu e un fel de miraj. Multe fete au mai fost si inainte pe locul acela. Niciuna nu avea parfumul ei. Nici uneia nu ii sclipeau ochii atat de ciudat. Ea e atat de mica. O priveste cu un sentiment de mila. De ocrotire. Ea nu-si ia privirea de pe strada. Prefacandu-se ca nu observa ochiadele lui insistente. Liniste. El porneste radioul. Nimic nu e pe gustul lui in momentul asta. Schima posturile in continuu. Nu poate sa suporte zgomotul respiratiei ei . Atat de senzual. Dar totusi inchide radioul dezamagit si calca mai apasat pe acceleratie. Ea nu reactioneaza la aceasta schimbare brusca de viteza. Arenalina ii curgea prin vene. El e agitat. Nu stie ce sa ii spuna . Se uita la ochii ei mari. La pielea ei fragila. Atat de neatinsa, atat de pura. Pacat ca o sa fie pentru el doar o singura noapte. Ar vrea sa o convinga sa mai ramana, dar nu indrazneste. Simte o dorinta

amara

de a schimba traseul. Sa faca o curba brusca si sa o ia cu el undeva. Departe. Pentru un moment ii apar in cap tot felul de locuri .Dar pe ea nu o cunoste. Nu stie cum ar reactiona. Se teme ca ochii ei mari se vor umple de lacrimi. O va dezamagi. Isi ridica mana de pe schimbatorul de viteze si ii aseara o suvita pe care el o considera rebela, desi era mai degraba naturala. Buzele ei mici soptesc ceva ce lui ii ia mai mult de 5 secunde sa inteleaga. Apoi ii raspunde zambind: " Mergem intr-un loc pe care nu o sa-l uiti prea curand." Si avea dreptate.

Nu a uitat.

-Parfois j'aimerais mourir
Pour plus jamais te revoir-

Sarat

Cauta in adancul mintii mele si vei gasi valurile.

Ascula ce gandesc si vei auzi marea.

Uita-te in ochii mei si vei vedea pescarusii.

Atinge-mi corpul si vei simti briza.

Patrunde in sufletul meu si vei fi pe o plaja.

Tot ce respir e sarat.

O iluzie. Dorinta.

Butterfly effect

Ea a pierdut notiunea timpului. Încã de la o vârstã fragedã, fragmente esentiale ale existentei sale au dispãrut în negura uitãrii, iar copilãria sa a fost marcatã de întâmplãri ciudate , pe care nu si le poate aminti. Nu-i rãmâne decât fantoma unor amintiri pierdute, si vietile irosite ale celor din apropierea sa – vietile prietenilor din copilãrie.Zambetele sincere i-au ramas totusi undeva in adancul inimii. Ele au ajutat-o sa continuie. Ele o ajuta si acum cand merge inainte fara o tinta anume. Acum, cand priveste in jurul ei vede alte zambete , unele nu la fel de sincere, altele chiar false ,perverse. Greu de spus ce vor ele. Usor de dedus ca vor ceva ce ea nu intelege.Ele vor totul, ea nu poate sa dea nimic. Nu poate pentru ca nu mai are de unde. Prin trupul ei nu se mai scurge niciun strop de afectiune. Si totusi felul lui de a zambi o atrage. Pare altfel, pare adevarat. Nu vrea sa il dezamageasca. Insa nu are de unde sa dea. Resursele i-au secat, iar el cere totul.
Traieste intr-o viata paralela. Lumea ei are 2 fete. Trecut si prezent. Parca amandoua derulandu-se in acelasi timp.
Dar de fiecare datã când ea schimbã ceva în trecut, îsi dã seama cã actiunile sale au consecinte neasteptate, dezastruoase, în prezent. Oricât ar încerca, nu poate crea o realitate în care sã trãiascã alãturi de el “pânã la adânci bãtrâneti”. Dar inceraca :)

Fum de tigara

Ea coborand pe scari. De la botinele negre, pana la esarfa asortata, toata straluceste. Parul lasat pe spate. Usor incretit. Sclipire in ochi. Luciu pe buze.Unghiile rosii si parfum dulce.Miriosul de tigara e intepator, dar pentru ea e placut. Ii pune sangele in miscare. Zambetele celor din jur se opresc. Discutiile iau o pauza. Toata lumea se uita, unii interesatii , altii mai mult interesati de interesul altora.Ea se preface ca nu observa , priveste inainte increzatoare. Cineva ii face cu mana. Locul ei e deja pregatit acolo, pe canapeaua rece. Paharul de whisky in fata , ea il priveste si doar atat. Deocamdata nu are nevoie de el si spera ca nici pe viitor, insa prezenta lui e indispensabila unei astfel de nopti. Cineva ii spune ceva la ureche. Ea clipeste parand interesata. Adevarul e ca din cauza muzicii nici nu a auzit bine ce i s-a spus insa zambeste aprobator. La cativa metrii dispanta iubitul ei o priveste si inghite in sec. Nu credea ca o va vedea acolo. Se gandeste sa vina sa o intrebe ceva, dar se rezuma doar la un sms. Telefonul ei roz vibreaza , nicio surpriza. Raspunde fara sa ezite, aproape automat: "You are so yesterday" Muzica rasuna. Lumea se aduna in jurul ei. Unii vin. Atii pleaca. Ea se ridica , iar ceilalti ii fac loc. Acum e doar ea si ringul de dans.

Cantec de primavara

Soare .Miroase a primavara .Miroase a fericire.

Ca de obicei primavara imi aduce fluturi in stomac.
Atunci cand curtea liceului esti din nou plina. Atunci cand iti trece vantul prin par, atat de placut, atat de cald.
Zambeste:) Indragostestete din nou.

Actiune si reactiune

"Respiratia a inceput sa mi se accentuieze din nou, iar mainile sa-mi tremure- gata cu efectul calmant al dusului. Am inceput sa ma simt putin ametita si sa-mi fie teama.M-am asezat pe gresia recede pe jos infasurata in prosopul mare si mi-am pus capul intre genunchi. M-am rugat sa nu se hotarasca sa vina sa ma caute inainte sa-mi revin. Imi inchipuiam ce-ar fi crezut daca m-ar fi vazut asa de ravasina. Nu ar fi fost greu sa se convinga ca facem o greseala.
Iar eu nu ma speriam la gandul ca faceam o greseala. Deloc. Intrasem in panica pentru ca habar nu aveam cum sa fac asta si ma temeam sa ies din camera si sa ma confrunt cu necunoscutul. Mai ales imbracata in lenjerie frantuzeasca, Stam ca pentru asta chiar nu eram pregatita.
Ma simteam de parca ar fi trebuit sa ies pe scena in fata a mii de spectatori fara sa stiu vreo replica.
Cum fac oamenii asta - trec peste temerile lor si au incredere suprema in cineva cu fiecare imperfectiune si teama pe care o au - avand mai putin decat angajamentul absolut pe care EL si-l luase in fata mea? Daca nu ar fi fost EL acolo, daca nu as fi stiut in fiecare celula din corpul meu ca ma iubea la fel de mult cum il iubeam si eu - neconditionat si pentru totdeauna si, sa fim simceri, irational - nu as fi putut niciodata sa ma ridic de pe podeaua asta.
Dar EL era acolo, asa ca mi-am soptit cuvintele: "Nu fi lasa" si m-am chinuit sa ma ridic in picioare. Am ridicat prosopul si mai strans sub brate si am iesit hotarata din baie."
Zori de zi , Stephenie Meyer

La naiba, iubesc masinile

Viata e ca o masina. Cu cat o accelerezi mai tare cu atat te duce mai repede, departe. Doar ca s-ar putea sa ti se termine benzina cand ai prins viteza cea mai mare si razi de toti fraierii care s-au oprit in urma ori de frica, ori din cauza unui copac. Dar cel mai important este acel cineva care va fii mereu acolo sa te alimenteze si sa ai grija sa pui frana atunci cand trebuie.Aaa si sa nu opresti dupa toate "curvele"!;)

Bine, deci viata mea ar frebui sa fie cam asa( pentru ca , la naiba, iubesc masinile):


Asa cum imi place mie!

BDF

Pentru ca totul a inceput cu primul sarut. Cu aceea ploaie de primavara. Acel sarut pe care l-am simtit 24 de ore. Aceea ruptura intre noi de dupa. O ruptura care a durat 3 luni. Si care s-a refacut cu un telefon. Atunci cand eu eram in spital.Mai tii minte?
Pentru ca totul a inceput din nou. Intr-o zi de 14. Ploaie de toamna. Eu am spus "Da". Tu ai spuis "Te iubesc".Iti mai amintesti?
Pentru ca s-a terminat sec. Intr-o zi. Trecuse un an si o luna. Eu ziceam " Pa!" , tu ziceai " Nu. eu iti spun Adio pentru ca te iubesc mai mult!".Mai stii?
Pentru ca a inceput iar . Intr-o zi cand tu ai baut cam mult si imi ziceai : " Te rog intelege ca fara tine mor!".Dar eu nu am ascultat. Am luat in gluma. Asta sigur iti amintesti, nu?
Pentru ca a inceput mai serios cand vara ne-a dezmortit inima iar.Atunci cand eu incercam sa fiu draguta. Tu erai morocanos. Oare de ce? S-a terminat repede. Tu, eu. Ne ascundeam unele lucruri. Stii?
Pentru ca am incercat din nou. Nu stiu de ce. Nu credeam ca o sa dureze mult. O ploaie de toamna mi te-a adus iar.Nici nu a durat mult. Eu nu eram pregatita pentru ceea ce vroiai tu sa-mi oferi. Mai stii , a?
Pentru ca acum nimic din toate astea nu mai conteaza. Atata timp cat glasul tau e in mintea mea si afara ploua.. Acum. Si mereu:" Te iubesc ". Stii nu?

Sweet sixteen

A mai trecut un an.
An in care am iubit.
An in care am suferit.
An in care am plans.
An in care am zambit.
An in care am crescut.
An in care m-am maturizat.
An in care m-am distrat.
An in care am petrecut.
An in care am invatat.
An in care am descoperit.
An in care te-am cunoscut.
An in care te-am uitat.
An in care mi-ai lipsit.
An in care am mintit.
An in care te-am mintit.
An in care te-am dezamagit.
An in care m-ai dezamagit.
An in care te-am urat.
An in care am urat.
An in care m-am razbunat.
An in care te-am privit.
An in care am oftat.
An in care mi-am facut de cap.
An in care am regretat.
An in care mi-a fost dor.
An in care am fost singura.
An in care am fost inconjurata de prieteni.
An in care am fost inconjurata de tine.
An in care am fost mintita.
An in care am fost inselata.
An in care am inselat.
An in care am dansat.
An in care am zburat.
An in care am baut.
An in care am experimentat.
An in care am facut de toate.
La anul va fi mai bine!:)


La multi ani Diana!

May this day never end

Imi amintesc ca si cum ar fi fost ieri. El ma privea cu ingrijorare.Eu inchideam ochii: "Gata, o sa fie mai bine!" El ofta si ma strangea in brate. Eram sub un cer limpede. Fara niciun nor. Noi 2 pe o patura. El aluneca spre mine . Eu il impingeam inapoi. El radea si se apropia mai tare. Atunci imi povestea despre lucruri pe care nu mi le mai spunea inainte. Lucruri pe care nu le spunea nimanui. Eu ascultam in liniste. Nu puneam intrebari. A obsersat ca tac. A mutit si el. Am stat asa in liniste 3 sferturi de ora. Deasupra noastra se adumau umbre.Eu ascultam natura. El se gandea la ce puteam sa ma gandesc eu. Ma intorc cu fata la el. El: "E bine?" Eu:"Mai bine" Dar minteam. Imi era rau. Dar el. Era acolo. Ma facea sa uit. Aerul se racise deodata.Eu ma ascund in bratele lui. El:"Cred ca vine ploaie..." Eu ma uit spre cer. Nu mai era senin. Dinspre padure veneau niste nori negrii. Infricosator. Eu tremur. Ma saruta pe frunte. El : "Cred ca ar fi bine sa plecam." Eu:"Deja..." El :" Venim alta data". El se ridica. Ma ajuta si pe mine. Strange totul in urma noastra. De acolo drumurile noastre se separa. Eu: "Pa." El ma stange tare."Te iubesc"Nu imi da drumul. In fata furtunii noi 2 stam nemiscati parca nesimtind vantul ce ne clatina. El: " Cand ajung acasa te sun." Eu :"Bine". Dar nu ne-am miscat. Nu ne-am miscat de acolo pana am simtit prima picatura de ploaie pe varful nasului. El: " Fugi." Eu ma intorc si o iau la fuga. Vantul rece imi ardea obrajii. Incepe sa ploua. Privesc inapoi. El era tot acolo nemiscat. In ploaie. Privindu`mi drumul.


Era ultima zi din vara aceea.

Ea stie!;)

Dimineata.Una dintre diminetile acelea de ianuarie cand respiratia ta rece devine din ce in ce mai incetinita. Ca un tren cu aburi. Imi las fumul in urma. Ora 8. Tarziu.

Aceea nu era una dintre diminetile obisnuite ale mele. In dimineata aceea aveam altceva in plan. O vad pe ea . La fel de sexy ca intotdeauna. Doar ca nu e mereu imbracata asa. Colanti aia. Luciusi. Rochita aia sau .. ce`o fi ea. Ii scotea sanii in evidenta. STAI ASA! De ce e imbracata total in negru? Aaa pt ca asta era planul nostru. Iar eu.. eu sunt imbracata tot in negru. Doar ca parul meu stica totul. Mai bn il stang la spate. Nu pricepeam. De ce trebuia sa am niste tocuri asa mari? Ea e prea departe ca sa pot estima marimea tocurilor ei asa ca ma grabesc sa ajuns la ea. Ma astepta. Parea nerabdatoare.Oare aveam emotii? Sau doar stomacul meu era de vina. Imi era foame :))

Ea: "Nu am curaj:| " Entuziasmul meu dispare. Ma uit la ea. Cu privirea aia pe care nu o poate suporta nici pentru 3 secunde. Lasa capul in pamant. Eu : "De ce?" Ea:" Imi e teama sa nu il pierd de tot" Eu: "L-ai pierdut de mult."

Gata. Planul e stabilit. Nimeni nu mai da inapoi.Am ajuns. Casa lui. Destul de mare. Eu privesc in sus. Nici o miscare. Drumul e liber. Intram in curte. Ea tremura. Mai fusese acolo. Ceva timp in urma acolo se intampla TOTUL. Magia. Mai pe romaneste , acolo isi petreceau ei noptile. Ea ofteaza . Eu tusesc cu inteles. Revine la normal si o ia inainte. Stia foarte bine locurile acelea. Garajul. Ea scoate cheia de sub maneca. Usor. Prea usor. Ma intrebam daca el a observat lipsa cheii aceleia. Sa zic doar ca am avut un complice bun. Ea: "Tine asta, mi-a inghetat mana!". Imi da plasa aia enorma. Lucrurile necesare. Gadgeturile noastre.Era grea.Masina aceea. Nu era tocmai pe placul meu. Ea: "Sigur te descurci?" Eu :"Doar ma cunosti, ma descurc in orice situatie!" Dar inghit in sec. Oare care era pedala de acceleratie?
Ma urc la volan. Ma asez bine. Ea langa mine. Nu stiu de ce ma asteptam sa fie mai cald inauntru. Nu imi dau manusile jos. Nu ca ar fi tinut de cald..

Ea:" Ce crezi ca o sa zica?" Eu: " Nu cred ca o sa aiba timp sa zica ceva"

Imi da cheia. Cheii asteaia sigur nu i-a simtit lipsa. Nu a scos masina asta din garaj de cand si-a cumparat`o.

Pornesc. Imi asez parul. Potrivesc oglinda. Gloss`ul inca rezistase.Piff. De parca mai conta..
Acum e acum. Apas pedela din dreapta. Hmm .. cred ca e bine.Mana pe schimbatorul de viteze.:>

Hai ca merge. De cate ori am visat momentul acela. Vorbeste o obsedata de masini. Bine. totul e bine. Pana ies in strada. Ea isi pune centura de siguranta. Eu chicotesc. Lets go!
Bine deci cred ca sunt facuta pentru asa ceva. Acum nu mai am nicio indoiala. Trebuia sa fiu baiat.

Masina patineaza usor pe zapada si poleiul de pe sosea. Ma cutremur. OK. E in regula. :)
In masina e liniste. Pot simti tensiunea ei. Ii simt inima batand.Ma streseaza . As fi vrut sa ma tip la ea. Dar imi era frica sa nu cedere si sa planga. Hai ! Inca putin. Respir.. Aproape am ajuns.

Conform planului el ar trebui sa fie la 8 :30 in fata liceului. Ajungem . Eu ma uit atenta. Ea spune: 'Opreste! Uite, e acolo!". Scoate cagulele acelea. Sau cum le`or spune. Eu rad. Acum imi dau seama! Suntem usor penibile. Usor mai mult. ;) Ea se uita la mn fara speranta: " vrei sa renuntam?". Eu: " Iti afecteaza frigul creierul?"

Iesim din masina . Ea cu franghia in mana. Eu cu spreiul ala . Cica paralizant. O imagine din film? Nu stiu. Stiu ca toata lumea se uita. Nu radea nimeni. Asa cum m-as fi asteptat. Nici un sunet. El se uita ciudat. Ca si cum nu credea ca noi venim spre el. Bine . In 2 minute. El intins pe bancheta din spate. Bine prins. Ma indrept spre portiera mea. Ma uit in spate . Imi vad admiratorii. Ei toti. Cu gurile cascate. Unii cu aparatul foto. Zambesc si fac cu mana. Pentru fanii mei! :*Normal. Colantii de pe mine. Ghetele acelea inalte. Iar corsetul ala . Numai in clipuri vezi asa ceva. Portesc masina. Din spate se aude un geamat. My bitch rade.

Asta era scopul meu. Sa o fac sa zambeasca din nou:)