Mototul porneste. Putea simti vibratia masinii. Ii dadea emotii ca de fiecare data.
Masina zboara pe stazile luminate de felinare ca de reflectoare . El trage din cand in cand cu ochiul in dreapta. Parca sa se asigure ca ea e inca acolo.
Ca nu e un fel de miraj. Multe fete au mai fost si inainte pe locul acela. Niciuna nu avea parfumul ei. Nici uneia nu ii sclipeau ochii atat de ciudat. Ea e atat de mica. O priveste cu un sentiment de mila. De ocrotire. Ea nu-si ia privirea de pe strada. Prefacandu-se ca nu observa ochiadele lui insistente. Liniste. El porneste radioul. Nimic nu e pe gustul lui in momentul asta. Schima posturile in continuu. Nu poate sa suporte zgomotul respiratiei ei . Atat de senzual. Dar totusi inchide radioul dezamagit si calca mai apasat pe acceleratie. Ea nu reactioneaza la aceasta schimbare brusca de viteza. Arenalina ii curgea prin vene. El e agitat. Nu stie ce sa ii spuna . Se uita la ochii ei mari. La pielea ei fragila. Atat de neatinsa, atat de pura. Pacat ca o sa fie pentru el doar o singura noapte. Ar vrea sa o convinga sa mai ramana, dar nu indrazneste. Simte o dorinta
amara
de a schimba traseul. Sa faca o curba brusca si sa o ia cu el undeva. Departe. Pentru un moment ii apar in cap tot felul de locuri .Dar pe ea nu o cunoste. Nu stie cum ar reactiona. Se teme ca ochii ei mari se vor umple de lacrimi. O va dezamagi. Isi ridica mana de pe schimbatorul de viteze si ii aseara o suvita pe care el o considera rebela, desi era mai degraba naturala. Buzele ei mici soptesc ceva ce lui ii ia mai mult de 5 secunde sa inteleaga. Apoi ii raspunde zambind: " Mergem intr-un loc pe care nu o sa-l uiti prea curand." Si avea dreptate.
Nu a uitat.
-Parfois j'aimerais mourir
Pour plus jamais te revoir-
Pour plus jamais te revoir-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu