Privind in trecut vad mereu acelas camp inflorat de vara tarzie. Aceeasi ciocolata topita intinsa pe fata, aroma ei dulce simtindu-se mai bine de pe degete. Adierea usoara a vantului facea acea arsita mai usoara. Cu picioarele goale in iarba te simti incredibil de aproape de natura. Nimic nu poate inunda creierul cu mai multa liniste ca bataile vantului prin pletele incalcite. Cand stai pe spate cerul pare mai aproape. Cand el e aproape formele norilor se anima.
"Ce vezi acolo?" Raspund:" O jungla plutitoare."
Acolo se intampla de fapt adevarata actiune. Aici jos lucrurile erau relative.
De ce as fi crezut in iubirea pe care o simteam atunci, daca acum cred ca a fost un vis? Am visat.
Acum ce conteaza daca zambetul altcuiva imi incalzeste inima? Maine nu o sa mai vad acel zambet decat ca o amintire a unui vis de vara.
BDF
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu